Anduu.com | Idei

În anul I eram cel mai mare lăbar din Cluj-Napoca și vrând să găsesc alți lăbari cu care să îmi petrec timpul am intrat într-o organizație studențească. Și așa am ajuns eu, peste noapte, dintr-un simplu student cu pateul pe pervaz, ditamai reprezentantul studențesc. Pentru că asta fac organizațiile studențești, te reprezintă. Deja mă imaginam mergând pe stradă și studenții oprindu-mă și mulțumindu-mi pentru tot ce fac pentru ei. Eram în al nouălea cer și parcă îmi găsisem un rost în viață.

Cea mai fericită zi din viața mea a fost atunci când am primit o  funcție la OSUBB. Era incredibil! Dintre atâtea funcții mi-au rezervat una doar mie, să o folosesc, să mă mândresc și mai târziu să mă șterg la cur cu ea. Era o baie de funcții: președinți, coordonatori, secretari generali, comitete și comiții. Îmi mergea foarte bine, mama mă lăuda prietenelor ei, toată familia era privită altfel în societate, schimbasem viața unui întreg neam…  Nu mă săturam să primesc în fiecare zi informații inutile și puțină îndoctrinare! Învățam multe! Învățam că doar așa voi putea face față unui mediu capitalist în continua schimbare și doar așa voi reuși să mă adaptez într-o corporație. Defapt tot succesul meu în viață, și nu numai, depindea de OSUBB și de lucrurile minunat de inutile pe care mi le-ar fi impregnat în creier. Eram pierdut fără ei!

Am învățat și să mă distrez când eram cu ei… Mergem în Parcul Central, ne puneam pe o bancă și beam bere din bidon. Era divin! Dacă era cald afară, ne și udam cu bere ca să vadă toți studenții reprezentați de noi cât de cool și nebuni suntem!

Când am fost demn am fost invitat la un congres extraordinar și național, ce avea loc doar o dată pe an și unde se decidea calea dreaptă și de urmat pentru reprezentarea studenților. Am aflat mai târziu cum s-ar fi infaptuit peste noapte o alianță națională a lăbarilor de peste tot, care și-au spus că din ziua aia ei vor reprezenta tot ce mișcă în universități. Și alianța asta s-a denumit foarte pompos ANOSR. Era ca o poveste cu zâne când toți fraierii din regat, sătuli să îi tot chinuie zmeul cel rau, s-au unit sub un singur nume și o conducere dreaptă, pentru a distruge tot ce este rău și corupt! La sfârșitul fiecărui congres cică avea loc o adunare secretă a liderilor de organizații. Acolo se decidea exact cine câți bani, câte locuri pentru tabere și uneori câte locuri în cămin li se atribuie fiecăruia. Nu bag mâna în foc, era doar un zvon… Uitându-mă în trecut, sunt mâhnit… Sunt mâhnit că nu am apucat să învăț mai multe de la ei! Poate aș fi ajuns să pot face și eu un reprezentant autentic. A fost cea mai frumoasă perioadă din viața mea… Multumesc lui Dumnezeu!

100 de oameni. Un protest. O cauza. Petruta!