ONG-istii sunt labari
Ce poate fi mai delicat decât o stimabilă blondă, aranjată și sensibilă, care bagă în ea, ca sparta, un lighean de ciorbă de burtă, cu extra usturoi? Probabil ar fi doua sensibile, aflate în imediat apropiere a primei, având în față un metru de mici și o găleată de cartofi prăjiți. Numai zic…
În anul I eram cel mai mare lăbar din Cluj-Napoca și vrând să găsesc alți lăbari cu care să îmi petrec timpul am intrat într-o organizație studențească. Și așa am ajuns eu, peste noapte, dintr-un simplu student cu pateul pe pervaz, ditamai reprezentantul studențesc. Pentru că asta fac organizațiile studențești, te reprezintă. Deja mă imaginam mergând pe stradă și studenții oprindu-mă și mulțumindu-mi pentru tot ce fac pentru ei. Eram în al nouălea cer și parcă îmi găsisem un rost în viață.
Cea mai fericită zi din viața mea a fost atunci când am primit o funcție la OSUBB. Era incredibil! Dintre atâtea funcții mi-au rezervat una doar mie, să o folosesc, să mă mândresc și mai târziu să mă șterg la cur cu ea. Era o baie de funcții: președinți, coordonatori, secretari generali, comitete și comiții. Îmi mergea foarte bine, mama mă lăuda prietenelor ei, toată familia era privită altfel în societate, schimbasem viața unui întreg neam… Nu mă săturam să primesc în fiecare zi informații inutile și puțină îndoctrinare! Învățam multe! Învățam că doar așa voi putea face față unui mediu capitalist în continua schimbare și doar așa voi reuși să mă adaptez într-o corporație. Defapt tot succesul meu în viață, și nu numai, depindea de OSUBB și de lucrurile minunat de inutile pe care mi le-ar fi impregnat în creier. Eram pierdut fără ei!
Am învățat și să mă distrez când eram cu ei… Mergem în Parcul Central, ne puneam pe o bancă și beam bere din bidon. Era divin! Dacă era cald afară, ne și udam cu bere ca să vadă toți studenții reprezentați de noi cât de cool și nebuni suntem!
Un alt congres extraordinar. Aceleasi aplauze.
Când am fost demn am fost invitat la un congres extraordinar și național, ce avea loc doar o dată pe an și unde se decidea calea dreaptă și de urmat pentru reprezentarea studenților. Am aflat mai târziu cum s-ar fi infaptuit peste noapte o alianță națională a lăbarilor de peste tot, care și-au spus că din ziua aia ei vor reprezenta tot ce mișcă în universități. Și alianța asta s-a denumit foarte pompos ANOSR. Era ca o poveste cu zâne când toți fraierii din regat, sătuli să îi tot chinuie zmeul cel rau, s-au unit sub un singur nume și o conducere dreaptă, pentru a distruge tot ce este rău și corupt! La sfârșitul fiecărui congres cică avea loc o adunare secretă a liderilor de organizații. Acolo se decidea exact cine câți bani, câte locuri pentru tabere și uneori câte locuri în cămin li se atribuie fiecăruia. Nu bag mâna în foc, era doar un zvon… Uitându-mă în trecut, sunt mâhnit… Sunt mâhnit că nu am apucat să învăț mai multe de la ei! Poate aș fi ajuns să pot face și eu un reprezentant autentic. A fost cea mai frumoasă perioadă din viața mea… Multumesc lui Dumnezeu!
100 de oameni. Un protest. O cauza. Petruta!
Că tot veni vorba de Dumnezeu… De Paste mi-au venit multe idei năstrușnice, cărora am încercat să le găsesc o explicație. Una ar fi orarul de la Biserică. Dacă e orar cu divinitatea, e ca și cum am merge la un ghișeu când avem o problemă morală, deci Dumnezeu, fără doar și poate este un funcționar public. Cum nu am cunoscut un funcționar public drăguț și fericit, urmând același fir logic ajungem la concluzia că nici măcar Dumnezeu nu mai este fericit și mulțumit de viață… Nici Dumnezeu nu mai este ce a fost…
April 26th, 2011 at 13:16
=)) =)) iuuuuui
April 26th, 2011 at 14:34
Apropo, domnule Vanca, dupa cunostintele mele, suntem intr-o tara cel putin aparent libera, unde fiecare poate sa-si aleaga modul de viata. Unii “se dau pe net” si isi bat gura degeaba, altii isi cos vise de marire prin organizatiile studentesti, altii scuipa seminte si urmaresc cu interes “Dansez pentru tine”…Totusi, inainte de aruncarea cu pietre, care este un sport national romanesc, de care nici tu nu te dezici, ar trebui sa subliniem ceva: pentru vocatia ta de blogger respectabil, limba romana lasa mult de dorit acum vreo 2-3 ani si nici acum nu e motiv de mandrie. A posta pe net filmulete idioate si a migra de la visul studentesc romanesc la cel tipic american nu este o evolutie! In concluzie, un sfat sanatos: Sa ne uitam fiecare in propria ograda, fara gargara!
April 26th, 2011 at 16:05
Petruta, mama… Tu esti? Oricum…
Stimata doamna anonima (pe principiul urlam de dupa boschet sa nu ne auda nimeni),
in primul rand ai vorbit mult si nu ai spus nimic, ca un ONGist adevarat. Totusi voi urma logica ta argumentativa si iti voi raspunde. Acum 2-3 ani erai proasta, acum esti la fel de proasta. Si cum imi vei spune probabil ca doar un badaran nesimtit zice asta, iti mai zic o data ca esti proasta. La fel cum tu subliniai printr-o logica fina ca fiecare face ce vrea si spune ce gandeste, la fel v-am spus si eu ca sunteti o adunatura de labari, din care am facut si eu parte (deci si eu sunt labar), iar tu esti o proasta. Simplu, nu? Acum ramane sa facem fiecare ce avem de facut. Iti doresc o croire de vise nemaipomenita in organizatia ta si numai bine. Pusi!
PS spuneai de modelul studentiei romanesti. Cam care ar fi ala? Cel promovat de voi, adunati ca niste idioti in jurul unui foc, pasand un bidon de bere si cantand La Umbra Marelui URSS?
April 26th, 2011 at 16:30
Ba Andi, desi varianta mea era ceva mai argumentata si moderata, mi-a placut. Si mai tare mi-a placut reply-ul catre d-soara anonima
April 26th, 2011 at 17:46
“100 de oameni. Un protest. O cauza. Petruta”… Aici: Un labar frustrat… Nicio finalitate.
Daca incercam sa fim obiectivi, in cadrul evenimentului mai sus discutat, protagonista Petruta a castigat simpatia si admiratia unui numar semnificativ de oameni prin faptul ca s-a implicat intr-o actiune de asemenea anvergura… In cazul tau Andi, finalitatea e 0. Ma bucur extrem de mult ca exista blouri si ca nu ai taiat vreo 2 copaci ca sa ii umplii cu frustrarile tale personale, cu esecurile care te-au facut sa ajungi un labar ce arunca frigidere pe geam la Booha ca sa se simta bagat in seama…
Ai o jumate de viata inainte ca sa iti revii, daca nu se poate, du-te in America! Nu o sa iti duca nimeni dorul
April 26th, 2011 at 18:09
Si toate sfaturile astea vin tocmai de la Prefectul studentilor. Super tare! Dar eu nu m-as arunca in di
scutii despre realizari, domnule Prefect al studentilor la aproape 30 de ani.
April 26th, 2011 at 21:20
Acum am dat peste acest articol si vreau sa iti multumesc si ca ai dreptate. si ca sa o iau pe ardeleneste..da astia cu ONGurile is niste drogheri mah..niste hapciupalitici frustrati jucati ca marionetele la teatru de papusi..2 ani am facut voluntariat asa moka si mai fac si acuma pe la azile de batrani, la case de copii si la scoli ajutatoare unde bah stateam cu Ferentz bacii la povesti,duceam pruncii la zoo bah adunam haine, totul impreuna cu prieteni fara a ne face nush ce mare ONG si totu o mers ca pe roate si nu milojeam recopensa sau atentie nimanui. In 2 ani nici un ONG nu si-o facut aparitia pe acolo da pe la televizoare tot se lauda..recent o zis ca o sa trim haine la scoala ajutatoare da mai repede cred ca o sa prind pastele cailor decat sa vad hainele alea. Deci prunci..daca vreti sa faceti ceva bine in lume..mergeti si facetil fara al politiza sau sa astepti nush ce mare recompensa..puteti merge la orice institut ca ajutorul vostru ii bine primit mai ales daca nu faceti parte dintr-o adunatura de Onanisti Nimurici Graitori
April 27th, 2011 at 01:56
Salut Andi,
Comentariul de mai sus nu era scris de mine. Imi propusesem sa nu zic nimic, si de fapt n-o sa zic mare lucru, dar mi-ar placea sa observi ca nu sunt singura care crede intr-o cauza.
Faptul ca tie iti place sa iti versi frustrarile in public e problema ta, oricum articolul asta ma duce cu gandul la ceva de genul “rade ciob de oala sparta”. As putea sa vin si eu cu argumentari daca asta ti-ai dori, dar deocamdata prefer sa ma abtin. Ah, si epitetele pe care mi le-ai adresat ma lasa rece. Bafta in activitatile tale ne-ONG-iste
April 27th, 2011 at 23:46
Mie,un biet student mucos, mi se pare ca domnu’ blogger a realizat un lucru important: este libeeeeeeeeeeer si isi traieste tineretea/viata din plin…cu paine si cu pateu cu tot!:P:D