Viața în mansardă

Pentru că ne-am mutat de ceva timp și nu v-am prezentat noul spațiu al iubirii, vă voi ruga să mă iertați, am avut altele de făcut. Nu caut scuze, dar se pare că este bine să îți mai plângi de milă din când în când.

S-au întâmplat multe și nu aș știi cu ce să încep. Voi trece așadar peste poveștile SF, peste aberațiile lui Boris și instabilitățile lui Lăpu. Ce este cel mai interesant este că aici, în mansarda iubirii, timpul și spațiul au devenit două chestii relative. Acum nu îmi dau seama daca e bine sau rău, ori dacă așa se întâmplă și la case mai mari, dar ideea este că la noi tot timpul este cineva treaz. Fie că este ora 3 noaptea sau 3 ziua, cineva se trezește și altcineva se pune să doarmă. E ceva normal să te trezești și să nu prea îți dai seama dacă e zi sau noapte. Au trecut zile întregi când nici măcar nu văzusem soarele, uneori chiar ne puneam problema dacă mai există. Și, vă rog, nu înțelegeți greșit. Învățam și eram responsabili. Noi nu credem în debravare, la fel cum eu nu cred în preacurvism, ci doar in dragoste pura, și cu toții vrem să fim mai responsabili decât însăși mama responsabilității.

Mi-am tot pus niște întrebări zilele trecute despre… pișoare. Minunat mecanism, probabil una dintre cele mai neapreciate invenții toaletice. Toată lumea laudă closetul, însă trebuie să recunoaștem că pișoarele sunt subapreciate și totodată foarte apreciate. Sunt chiar și motiv de invidie pentru că fetele și-ar dori și ele pișoarele lor. Dar nu despre asta vreau să vorbesc. Odată cu tehnologia au evoluat și pișoarele, cele mai multe fiind acum foarte high-tech. Am mers într-o seară într-un fel de cămin cultural și pot să afirm cu mâna pe inimă că aveau cele mai spațiale și SF-iste pișoare. Aveau un mecanism foarte inteligent cu un fel de aspirator și foarte multe rotițe, care se puneau în mișcare la simpla apropiere. Pentru un moment chiar te întrebai dacă nu cumva te curentează ceva, pentru că… să fim sinceri nu este cel mai bun loc unde ai vrea să fii curentat. Există, însă și pișoare mai puțin avansate, dar care compensează prin răscolirea orgoliului masculin. O oglindă, înclinată cu unghiul potrivit ar crea o iluzie optică ce cu siguranță îți va masturba ego-ul, dacă nu altceva.

Dar să trecem și la alt subiect, că nu am mai scris de mult și până la urmă totul stă în compensare. Sau nu… Aveam o discuție cu o stimabilă domnișoară zilele trecute despre însăși seducția. Jocul ăsta de-a “te vreau, dar nu te vreau”. Și atunci am găsit noi, după ceva dezbateri, metafora care să încadreze perfect toată treaba asta. Seducția este ca un fel de șah fără piese. Exact! Nici măcar creatorul seducției nu cred că ar fi spus-o mai bine. Fata în general mută pionul, prin simpla ei prezență, apoi încearcă și băiatul să își miște pionul prin tehnica învăluirii (“Pisi, te învălui în ceva la mine acasă?”) De aici va urma un joc de-a șoarecele și pisica, când femeia hrănindu-și probabil orgoliul, va face pe inabordabila și inaccesibila, dar, din când în când îi va arunca bietului flăcău câte un rest de atenție. “It’s all about the hunt”! Într-un final, conștient sau nu, bietul băiat va intra în jocul acesta nebun și acolo îi va fi sfârșitul. De aici și până la “Iubi hai să-mi cari plasele” este mai puțin decât v-ați imagina.

După cum am spus la noi în casă timpul a devenit tare volatil. Trebuia să ne umplem timpul cumva… Nu știm exact de ce și mai ales de ce abia acum, dar am cam devenit dependenți de facebook. Fie că este vorba de pești, căței, pisici, Mafia Wars, Geo Challange, Music Challange, Typing Maniac, Guitar Gods, teste de personalitate, evenimente sau pur și simplu racolat stimabile. Este foarte dubios… Ne-am creat un univers paralel și tare rutinos. Intri, verifici commenturi, dai commenturi, arunci câte un like, verifici peștii, îi cureți, le dai de mâncare, te oftici că ti-a depășit unul sau altul nivelul, te bați la Mafia Wars, mai pui doua video-uri de pe Youtube, pui o poză îți schimbi statusul și intri din nou peste 2 minute să vezi dacă s-a schimbat ceva. Să mai avem curajul să spunem că nu suntem retardați emoțional și social?