Supărările lui Boris

Dragă cititorule,

Într-un moment de neatenție, am reușit să intru pe blogul dragului mei coleg Andy. Pentru că el nu știe să își protejeze secretele, își lasă parole salvate si totul deschis. Am reușit astfel, să mă strecor, vitejește aș putea spune, pe acest blog și să scriu două, trei vorbe în apărarea mea. În primul rând sunt foarte jignit de cele spuse de idiot. Nu este absolut nimic adevărat! Din contră! Eu am fost cel care l-a primit pe bou, în patul său călduț, deci și în casa mea. El a apărut, într-o zi ploioasă, trist, ud și răcit. A bătut la ușa și pe un ton de cerșetor, m-ar fi rugat să îi dau haine uscate, căci se săturase să doarmă în parc și era ud tare. Am acceptat! Ba mai mult, l-am primit ca pe un frate în camera mea! Cine a fost lângă el când era dezvelit??! Cine îl ține de nas când sforăie ca un dihor!? Cine își bagă doape în urechi să poată dormi! Eu! Eu! Eu! De trei ori eu!! Pentru că țin la el și sunt un om bun, cu frică de Mniezo! Cine l-a învelit în aceea dimineață zbuciumată când l-am găsit dormind la bustul gol și în blugi, pe parchet?? Eu!! Cine a cărat tomberonul, adus de imbecil în casa noastră, la ora 4 dimineața, după ce a trezit toată scara când l-a cărat! Bum bum bum! Așa se auzea! Și nu exagerez! Era cel mai mare tomberon verde pe care l-am văzut vreodată! Avea roți, nu avea capac, dar puțea de crăpau pereții! Eu l-am cărat a doua zi la locul lui! Pe mine m-a certat baba surdă, care are un câine tot timpul după ea! După mine au urlat vecinii “huo hoțul!” când am dus tomberonul înapoi! De mine au râs după aceea colegii la școală! Și toate astea pentru că sunt un om bun și vreau să îl ajut pe bietul nenorocit!

Sunt foarte trist pentru că nu știe să mă aprecieze! Dar acum mă simt oarecum mai bine că lumea știe adevărul! Vă pup și aveți grijă de voi! Pace si unitate! Sau rock dur! Voi alegeti!

Semnat cu sinceritate si mult respect,

Boris “Chuck Boris” A. Boriceanu!

Rectificare!

Borisul, dragul de el are impresia că poate face ceva în casa mea fără ca eu să știu. Așadar, prin bunăvoința mea, îi voi lăsa dreptul la replică, dar voi face mici rectificări! “Beat, beat, beat!” Așa spunea el cu mult patos! Ei bine nu chiar în fiecare seară! Defapt atunci a fost o zi special, am sărbătorit cu băieții în oraș, ziua de luni, iar el s-a simțit neglijat! Tomberonul! Ei bine asta este o altă poveste… Tomberonul stătea bietul de el singur, la 4 dimineața pe stradă, iar eu prin mărinimia de care am dat dovadă m-am gândit să îi ofer un cămin! Se pare că ai mei colegi nu au apreciat gestul! Fete!?! În fiecare seara!? Eu nu cred decât în dragoste pură, nicidecum în preacurvism!! Doamne feri! [Cruce, cruce, cruce!] Dovada este însăși bila roz cu Hannah Montana, pe care o îmbrățișez în fiecare seară cu dragoste, tocmai pentru că nu este o tânără domnișoară lângă mine!

Atât am avut de zis! Restul decideți voi!