Good guy/Bad guy

Stau și mă întreb de ce de fiecare dată când merg cu trenul, compartimentul meu trebuie să fie plin cu moși plescăitori, babe curioase și copii retardați, iar restul vagonului este pustiu. Bad karma I might say!

Am renunțat la viața luxoasă din cămin pentru o viața și mai luxoasă într-un apartament. Sunt foarte fericit! Acum am mâncare, budă curată și chiar mașină de spălat! Este minunat! Nimeni nu se mai cacă pe lângă budă, nu mai aruncă chestii de pe geam sau nu mai urlă ca un descreierat că a crăpat netul! Viața mea este roz și liniștită! Dar nu despre asta doresc să vă povestesc. Vă voi vorbi despre colegii mei de apartament. Defapt despre unul dintre ei, colegul de cameră. Îl voi numi sugestiv Boris și nu pentru că ar fi vreun cazac cât dulapu’, din contra. Nici măcar părinții nu îl strigă așa. E băiat bun, dar uneori își mai bagă dracu’ coada în mințile lui. Fiind în anul I l-am luat sub aripa-mi ocrotitoare și l-am inițiat în lupta pentru supraviețuire numită studenție! L-am primit în camera mea, i-am dat din zacusca mea, i-am dat chiloti si ciorapi și i-am fumat țigările de fiecare dată când am avut ocazia, pentru că eu nu dau bani pe țigări! E mai rentabil să iau de la el! L-am dus în Booha, i-am arătat cum merg lucrurile în acest oraș minunat, i-am zis ce și cum trebuie să facă la școală, ce mai… L-am făcut om!! Și chiar atunci când mă așteptam mai puțin, exact în momentul în care îmi doream puțină recunoștință de la el, mișelește aș putea spune, m-a rănit cum nimeni nu a mai făcut-o vreodată! M-a jignit iremediabil!

De vreo săptămână mă acuză că îi tulbur somnul, ca nu as fi om ci vreun fel de animal mistic!! Auzi tupeu!! Pe lângă faptul că sunt foarte expansiv în pat (pentru că da, dormim în același pat dublu și minunat) și cuceresc zone împlăpurite și pernofage, dând vânjos din coate și picioare, cică aș mai avea un mare defect, pentru care, el nemernicul nerecunoscător ar fi ajuns să mă disprețuiască, după tot ce am făcut pentru el! Cică sforăi! Dar nu sforăi așa ca un pensionar obosit! Cică sforăi de se cutremură pământul, se zguduie pereții, cad hainele din dulap. Sforăi atât de tare ca de multe ori biata băbuță de sub noi a chemat poliția crezând că este un derbedeu grohăitor la ușă-i. Apoi văzând că nu este nimeni a chemat un popă să-i alunge demonul din casă, pentru că numai necuratu’ poa’ să facă așa urât! Dar nu asta vreau să povestesc…

După cum spuneam Boris îmi reproșa că sforăi precum ditamai turma de porci mistreți, vorbesc în somn despre tot felul de lucruri ce mă frământă, scrâncesc din dinți și dau din coate. Ba chiar vreo 2 zile nici măcar nu a mai vorbit cu mine! Îmi tot reproșa că merge degeaba la școală pentru că atâta-i de obosit că adoarme. Vedeți? După tot ce am făcut pentru el, are curajul să îmi reproșeze aceste mici și nevinovate defecte. Incredibil! Dar pentru că mama m-a învățat să nu răspund cu aceeași monedă și să mă port frumos cu oameni, chiar și atunci când ei te ceartă, m-am gândit să îi ofer lui Boris rolul vieții lui. Pentru că filmulețele mele, și-așa fără rost și cretine, mai erau si plictisitoare, pentru că de fiecare dată eram doar eu. De acum însă totul se va schimba! Suntem doi! Îl voi face pe Boris celebru! Luați de priviți, minunați-vă și comentați, pentru că noi vrem să doborâm Hollywoodul!

De ce senvisurile făcute de alții sunt întotdeauna mai bune decât cele făcute de tine, chiar dacă folosești aceleași ingrediente? Este o întrebare ce mă frământă de foarte mult timp!

PS Nu! Nu am uitat de sondaj, însă răspunsul meu la rezultatul surprinzător trebuie să fie unul incredibil, așadar, în câteva zile îmi voi mărturisi dragostea pentru o tânără domnișoară! Am zis!