Vine, vine, vine, vine si s-a dus…
Săptămâna aceasta s-a rupt ceva în mine. A fost și încă este foarte dureros. Am simțit cum mă sparg în bucăți. Am fost tratat cu multă răceală și răutate și totul s-a făcut praf. Este cel mai cumplit lucru care mi s-a întâmplat vreodată… Mi s-a spart… o măsea… Da o masea! Sper ca nu ati gandit romantic si departe, nu e cazul aici. S-a spart in lupta mea cu o bucată mare și înghețată de ciocolată, cand cea din urmă s-a dovedit a fi mai rezistentă. Ca să vorbesc ca un fotbalist… Și-a dorit mai mult victoria! A dat 110% și a fost avantajată de arbitru plus că a avut un jucător în plus, publicul (adică faptul că era înghețată). Este o pierdere grea… Poate într-o zi totuși voi reuși să am o altă măseluță întreagă și rezistentă care să nu mai cedeze la prima încercare mai grea.
De ce așa zisa slujbă de Înviere s-a transformat într-o expunere de ipocrizie și mediocritate? Oamenii merg precum vitele la biserică, doar pentru că trebuie mers. Ajunși acolo încep să facă glume, să râdă de popă, să se filmeze, să se bată și să se calce în picioare. ”Fraieru’ ăla de popă a fost coleg cu mine! Zici că se schelălăie. Uită-te la el cum arată! Ce fraier!” spuse țăranul emancipat venit de undeva dintr-o uzină și având haina pătată de vaselină.
Ca printr-o minune dumnezeiască, o dată cu Paștele a venit și soarele. Și uite așa toți cocalarii și-au scos șlapii de la naftalină și-au luat femela de membru și au scos-o la plimbare pe undeva pe unde se pot întâlni cu alții ca ei. Dacă au ieșit animalele de la hibernat au apărut și terasele, dar nu terase din acelea cu bun simț și prețuri normale, ca pe Piezișă, de exemplu. Au apărut terase monstruoase, care ocupă toată aleea pietonală, care cu cât au prețuri mai mari cu atât sunt mai populate de dromaderi. Chiar… De ce un loc cu prețuri exagerate are mai mult succes decât un loc mai simplu și care nu iese așa de tare în evidență. Suntem proști, megalomani, snobi sau toate la un loc? Spuneam că Brașovul s-a transformat în Orașul Terasă. Au umplut și Piața Sfatului. Nu contează dacă nu au bar în zonă. Nu mai miră pe nimeni să vadă un chelner cu o tavă în mână mergând pe stradă, speriat ca nu ajunge la timp la terasa, și îi pleacă clientul, sătul de atâta așteptat. Cum a ieșit soarele, au ieșit și florile, deci implicit babele. Și-au luat hainele lor interbelice, din vremurile când ”era bine”, adică de când erau tinere, au înhățat aparetele foto luate în rate de la Altex și au ieșit să facă poze… la flori. În fiecare boschet în care se afla măcar o floricică singuratică sunt cel puțin 3 babe băgate care fac poze de zor. ”Vaaai maică ce frumos!” Și cum bunul nostru primar s-a gândit să spele niște bani umplând orașul cu lalele, vă imaginați câte babe puteți găsi într-un sens giratoriu… ”Că e frumos…!”
Genetica a început să ne joace feste din ce în ce mai mult. Trecem peste șoarecii transparenți, vacile clonate și pisicile fosforescente și ne referim direct la ‘a mai complexă dobitoacă dintre toate: OMUL. Dacă la început erau oameni normali și nenormali, anomalii fiind doar la nivel mental, acum apar multe schimbări și la fizic. Eu puteam să jur acum o săptămână că văd un bărbat cu sâni, burtă și fără barbă. Îl trăda însă vocea feminină, însă am zis că se mai întâmplă. A trebuit să îl/o urmăresc la budă să văd unde intră pentru a-i determina sexul. Și da… Era femeie! Mare cât Muntele Găină, cu fălci, șapcă și trening care urla cu o voce de mic monstruleț că vrea 10 mici, repede repejor. Era o Nikita (nu aia sexy și blondă, ci aia din Ferentari și grasă, dar tot blondă), dar mai mare și mult mai urâtă. A naibii feminitate!
Urmărind o ființă cu sex nedeterminat la budă poți afla întâmplări extraordinare. De exemplu imaginați-vă un tânăr emo care zăcea lângă pișoar și un moșuleț simpatic și alcoolizat bine care încearcă să îi explice că deși are 16 ani viața merită traită și că în afară de ștergerea mucilor nu are nici o grijă… Și vorba aia… Or fi mucii scârboși, dar nu e un motiv suficient de bun să te duci la tren. În tot acest timp în capătul budei un alt moș era în chiloți și se schimba. Și jur că nu a fost vis! Și uite așa moșul încerca să îl convingă pe emolet, în timp ce urina. Și ăla mic nimic… El tot pe a lui o ținea… Că mama lui nu îl lasă la mare și prietena lui l-a părăsit și vai ce tragedie. Aș fi crezut că moșul va renunța, însă nu. Peste juma’ de oră ei erau tot acolo… La fel și moșul în chiloți…
Facebook-ul îți ocupă foarte mult timp dacă te plictisești. Ca orice om ce se plictiseste mi-am făcut un cont acum câteva luni. Tot plictisindu-mă am descoperit că poți afla cât de bionic ești făcându-ți un test. Se pare că eu nu sunt foarte bionic… Doar vreo 50%.
Și cum îmi place să citesc ziarele în fiecare zi, am găsit un articol despre un tip care chiar a vrut să facă ceva și a reușit. Mi-a cam zdruncinat puțin lenea… Dar mi-am revenit repede! Pun doar filmulețul. Articolul îl citiți voi.
