Și totuși se poate și mai bine
Mă plictisesc repede de tot felul de lucruri… Mă plictisisem și de vechiul design, așa că am vrut să îl schimb. Am luat o temă existentă și populară și am început să o editez ușor în Photoshop. Ce a ieșit este ceea ce vedeți, aștept păreri, chiar și neprielnice, pentru a le trimite înapoi de unde au venit. Între timp am fost și la Roblogfest, unde mi-am confirmat părerea, este o caricatură de festival. Și după lungi cereri și dorințe ale unor persoane, voi spune acum, ce vreau eu să fac în viață! [rumoare și aplauze]
Totul a început într-o zi când, rănit în propria-mi vanitate, m-am gândit că ar fi frumos să încerc altceva. Și aici nu mă refer doar la blog. Așa peste noapte am simțit nevoia să schimb ceva. Primul impuls a fost să mă rad în cap, dar mi-am zis că ar fi prea radical și mi s-ar vedea mai apoi toate cicatricile și întregul cap strâmb, în toată splendoarea lui. Și am renunțat. După, mi-am lăsat barbă, pentru că așa aș fi auzit eu că ar fi bine. După o lună de stat cu părul pe față, am ajuns să arăt, foarte sălbatic, ce-i drept… Însă, din nou am renunțat, când am văzut că băbuțele fugeau îngrozite de mine, când mergeam pe stradă. Acum m-am gândit să schimb facultatea, dar defapt nu o voi schimba de tot, doar voi încerca o alta, la care voi da admitere, pentru a simți și eu că sunt student, nu de alta. Că, după cum am spus, când dispare interesul, păi dispare și gata. Și așa mi-am pus eu în cap să mă dau drept elev în clasa a 12-a, să merg la secretariat și să cer informații, să merg prin biblioteci și să încep să studiez, că doar dau și eu admitere ca orice om normal. Sper totuși să nu îmi treaca aceasta pornire până în iulie când dau admitere.
~~~~~
Roblogfest… Darius s-a gândit că ar fi frumos să mergem peste mitici cum au mers hunii peste europeni. Din păcate, joi seara în gară nu eram decât eu, Gabriel, Flaviu Comănescu și Darius. Și așa puțini ne-am urcat în tren, l-am pescuit și pe Dubios de prin Brașov și am purces spre capitală, în Fabrica mai exact. Vai și câtă lume bună! Aici respectul se măsura în unici pe zi și relația de apropiere cu Visurât sau Bobby Voicu, adică dacă îi pupincureai erai cel mai tare. Aproape că purtau pancarte uriașe pe care scria ”Vreau să fiu pupincurit! Sunt zeul vostru!”. Că dacă îi cunoști, îi cunoști… Evident că la traficul meu infim lumea se uita cu dispreț și nedumerire la mine. “Ce-i bă cu ăsta?” Să fie sănătoși și ei și prietenii lor virtuali care scriu mult pe Twitter și se pricep la php și html. În rest a fost totul ca-n București. Pe Visurât l-au huiduit de fiecare dată când au putut, că doar el lua premiu și restul nu, i-au zis ceva de mă-sa, pentru ca mai apoi, el să ofere bere la toată lumea, care înainte l-a huiduit și i-a zis de mă-sa. Apoi am plecat.
~~~~~
Ce vreau eu în viață? Este întrebare care îi macină pe unii dintre puținii mei cititori. Depinde… Ca puțoi îmi doream să fiu avocat, apoi paleontolog, apoi șahist, iar mai apoi student la cibernetică, pentru că îmi plăcea cum sună. În liceu am descoperit o mare dorință de afecțiune. Deci vroiam să fiu gigolo. Acum, nu mai știu… Și aici nu mă refer la idei puerile de genul ”când o sa fiu mare…”. Mă refer la un scop precis și bine determinat, ceva pentru care să lupți toată viața, iar când îl atingi să mori liniștit. Habar n-am! Nu știu care este scopul meu și nu cred că am o menire prestabilită, pentru că întreaga viața ți-o construiești cum vrei tu… Ți-o construiești din vise, speranțe și momente, iar apoi vezi dacă rezistă sau se dărâmă. Dar dacă vreți să știți ce se va afla în vârful acestei ”construcții”… Habar n-am! Și repet nu mă refer la funcții, meserii, numărul de copii sau familie. Pentru că dacă ar fi să ne știm așa zisul scop, sunt convins că nu ar fi ceva material, ci spiritual. Altfel ar fi prea simplu să afli ce vrei să faci în viață. Nu? Pentru că oricine se poate imagina pentru câteva minute în diferite funcții pentru a afla ce i-ar plăcea să facă. Ar fi prea simplu, așa-i? Și atunci nimeni nu ar mai putea pune această întrebare…
Loading ...
Legat de scopul tau in viata nu cred ca e necesar sa il stie si altii, mai ales daca nici tu nu il stii!
Am un citat dintr-o piesa plina de vorbe intelepte:
“Don’t feel guilty if you don’t know what you want to do with your life…the most interesting people I know didn’t know at 22 what they wanted to do with their lives, some of the most interesting 40 year olds I know still don’t.” Baz Luhrmann – Sunscreen
Viata e mai palpitanta fara planuri exacte. Si daca ai o viata planificata in detaliu, cea mai neinspirata miscare este sa spui tuturor planul tau.
Sorana! Sa mor ca m-am gandit la piesa aia…
Si daca ai zice ca ai un scop precis, e imposibil sa nu il schimbi incet incet. Se poate traii foarte bine si cu si fara, trebuie doar sa vrei. Poate ca nu trebuie sa iti cauti scopul, poate trebuie sa il lasi sa vina la tine
Totusi mi se pare firesc sa ai un scop in viata, dar el poate fi unul general si poti avea mai multe obiective mai mici, care se schimba in functie de intamplarile din viata ta. Un scop foarte bun e sa faci tot timpul ceva ce iti face placere. Daca faci asta, sau daca esti in cautarea acestor lucruri, inseamna ca iti urmezi un scop.
Cred ca depinde de gandirea fiecaruia cat de important este sa aiba un scop si cat de concret este el. Unii sunt mai calculati decat altii… :B
Normal
In sfarsit! Ai raspuns la intrebarea mea. Ma asteptam la altceva. Ma asteptam ca cel putin pe termen mediu sa stii ce vrei de la viata. Imi face impresia ca esti ca o corabie care pluteste in voia valurilor, deoarece carmaciul doarme, ca asta-i place lui cel mai mult in viata, si So il aproba. Credeam ca,cel putin, iti place facultatea pe care o urmezi ca, la un moment dat, incepusesi sa dai sfaturi la unii care voiau sa-ti calce pe urme. Mi-e mila de tine!
Si daca ai fi auzit ce ai fi vrut nu ti-ar mai fi fost mila de mine? Si sfaturile au fost tocmai sa se gandeasca bine ca nu e ceea ce pare, mai citeste o data! Cat despre facultate mi-a placut la inceput, ulterior mi-am dat seama ca ma dezamageste, nu ma stimuleaza intelectual si nu ma mai motiveaza pentru ca este prea usoara si banala. Si am mai spus, dar ai citit printre randuri, ca scopuri materiale avem cu totii, pentru ca e simplu sa te imaginezi intr-o pozitie in care ti-ar placea sa fii, dar ar trebui sa ai un scop spiritual, sa zicem, pe care eu la 20 de ani nu am cum sa il stiu. Daca vrei scop material si banal, as vrea sa lucrez in publicitate, la creatie si intr-o zi sa ajung creative director si sa lucrez cu super clienti, sa pot creea din nimic un super brand. Incerc de cateva saptamani sa ma lipesc de un intership intr-o companie, dar nu se mai prea fac. Esti multumit acum sau tot iti este mila de mine?
Cat despre So, eu nu as face afirmatii fara sa cunosc, draga Sixtus. Cred ca este una dintre persoanele cele mai infipte in realitate, care stiu ce vor sa faca si fac totul in aceea directie.
Dar tu Sixtus? Tu ce urmaresti in viata sau ce ai realizat? Ca am realizat ca nu stiu nimic despre tine, desi tu imi spui ce este bine si ce este rau. Spune-mi despre tine… Ai fi mai credibil!
Prima idee din comment-ul meu sugera subtil faptul ca nu mi se pare firesc sa iti publici pe un blog scopul in viata. In special daca nu este acela de a deveni vedeta
Eu consider ca un scop “spiritual” sau scop “suprem” sau cum vrei sa-i spui, este un lucru prea sacru sa il impartasesti cu altii care probabil nu l-ar aprecia la adevarata valoare.
Si faptul ca anumite lucruri consacrate pentru altii drept “scopuri in viata” , nu sunt importante pentru tine, nu inseamna ca esti fara viitor, debusolat, sau nu ai nici un alt scop. Poate ai altul mai maret decat sa termini o anumita facultate, sa ai o anumita profesie sau un anumit numar de copii si nepoti.
Eu nu tin partea nimanui aici, vorbesc despre oameni in general pentru ca multi nu constientizeaza cat de diferiti suntem, incluziv prin valorile si principiile pe care le avem…
Mi se pare neinspirat sa judeci un om pentru simplul fapt ca gandeste altfel decat tine.
Atat.
Noapte Buna!
Vrei sa stii cateva lucruri depre mine? Bine, asculta!
Sunt student ca si tine si sunt la fel de dezorientat si la fel de lipsit de un ideal pentru care sa merite sa traiesti si sa “te jertfesti” (aici am exagerat!). Mi-e mila de tine dar, mi-e si mai mila de mine! De ce ne gasim atat de greu drumul in viata? Mi-e teama ca, pana la urma, viata va face ce va vrea ea din noi! Mi-e teama ca vom deveni niste ratati !Ne vom dovedi si noi oameni “sub vremi” si nu “deasupra vremurilor” cum ne-ar placea sa fim. Vad in jurul meu si oameni hotarati, oameni care se pare ca stiu ce vor, oameni impacati cu sine. Ce au in plus acesti oameni fata de noi? Despre So spui ca este o persoana foarte bine infipta in realitate. Sa ne spuna ea cum face, cum si/a gasit echilibrul. Eu nu sunt de acord cu ea in toate privintele. Cred ca suntem obligati sa ii judecam pe cei care gandesc gresit si dauneaza celorlalti.
Daca nu ti-ai gasit inca scopul in viata nu e asa tragic! Fiecare il gaseste pana la urma, asta daca se si straduieste un pic, ca daca stai ca o leguma si astepti sa vina la tine nu rezolvi nimic. Daca unii oameni l-au gasit si pe tine te complexeaza acest lucru, nu inseamana ca nu o sa il mai gasesti. Lumea e frumoasa in diversitatea ei. Ce ar fii sa fim toti lafel ? La 20 de ani ne gasim toti scopul in viata! oaaa! nu ar mai avea nici un farmec lumea asta. Fiecare gandeste altfel, de-aia nici nu suntem de acord cu ce zice unul sau altul, ca daca am gandi toti la fel cred k am fi inca in preistorie (asta depinde de nivelul la care am gandii). NU trebuie sa fii dezamagit de tine, pt ca asta numai te demoralizeaza, trebuie sa te gandesti ca inca mai ai sanse si ca si tu poti. Poate nu stii ce vrei pt ca esti prea perfectionist si atunci ai asteptari mai mari, asta e, toti au pretentii!
Si degeaba ceri sfaturi de la altcineva, daca tu nu esti de aceeasi parere cu persoana respectiva, nu are rost, tu vei gandi diferit.
Cred ca perspectiva asupra lumii si atitudinea fac totul. Daca esti hotarat in viata, poti avea tot ce iti doresti. Nu exista imposibil. Cele mai mari descoperiri si inventii s-au nascut in mintea omaneilor care nu acceptau ca exista imposibil. E important sa nu te dai batut, sa nu te plafonezi dupa prima nereusita si sa lupti sa schimbi sistemul daca simti ca te limiteaza, nu sa fugi sau sa te ascuzi de el.
Nu stiu daca asta se potriveste pentru toata lumea, dar toti oamneii “de succes” pe care i-am cunoscut s-au ghidat dupa asta.
Capul sus ca viata are multe de oferit pentru luptatori!
Nu cred ca as putea sa iti dau vreun sfat, pentru simplul fapt ca nici eu nu stiu ce vreau sa fac… Nu fac totusi o tragedie din asta, la un moment dat sunt convins ca mi se v-a intruchipa
Nu cred insa, ca lipsa unui astfel de tel trebuie sa te demoralizeze… Traim ce-i drept intr-o societate, care nu iti mai ofera prea multe exemple de urmat, in care viata face ce vrea din tine, dar cu o atitudinea potrivita, niste vise si putin optimism eu zic ca se poate.
Îmi place cum îşi dă lumea cu părerea pe-aici. Foarte educativ. Asta dacă trăieşti în cutiuţă, bineînţeles.
Pai ai putea sa iei notite atunci
Am spus cumva că trăiesc în cutiuţă?
ii faina noua tema… chiar bestie.
cat despre roblogfest… logic ca se masoara in unici pe zi.. pe asta e bazat festu, cine primeste mai multe voturi = are mai multi unici/zi.. si daca are multi unici/zi atunci inseamna ca scrie chestii inteligende, si dess si stie sa isi promoveze blogu. aka are blog bun.
uite la anu vin si io cu voi la roblogfest.. merem si aruncam fiole puturoase in zoso si alti pe care avem boala. sa ne zica lumea noobi
Nu Andi, nu tu ai spus-o, eu am spus-o.
Respectul nu ar trebui sa se masoare nici in unici, nici in functii, nici in nimic altceva.Deci nu e normal
Nici tu nu ai spus-o. Doar te-ai gândit că ce fain ar fi şi cât de mult te-aş respecta dacă ai spune-o. Dar n-ai mai apucat.
Eu nu trăiesc în cutiuţă. Trăiesc în cutie. E o diferenţă. Pereţii mei îs o ţâră mai largi. Pricepi?
Si de unde ai aceasta impresie?
Pe care dintre ele?
Ca nu traiesti intr-o cutiuta, ci intr-o cutie.
Hmm, cred că de unde le am şi pe celelalte. Din terenul nelimitat numit “conştiinţă”, alături de cel numit “gândire”.
Iti place sa vorbesti complicat sau e prea simplu sa te exprimi simplu?
Amândouă. Dar asta nu are a face cu ce ţi-am scris ţie aici.
Ar fi timpul sa mai scrii ceva ca nu mai avem ce comenta. Fiecare intelege ce vrea si spune ce nu vrea, fara prea mare legatura cu subiectul… E clar, ne trebuie un subiect nou. mai profund.
Se va scrie cand ma voi intoarce de la Arcalia. Adica diseara.
Eu aş avea ce comenta oricând, chiar şi când nu scrii nimic, doar dacă nu s-ar simţi toată lumea atacată, mai ales tu, ca şi cum aş fi un terorist mascat care vă spune că, de fapt, toată viaţa n-aţi însemnat nimic şi ar fi timpul să începeţi să gândiţi.
Mmmm, Arcalia… Podul, răsăritul şi ceaţa, vacile şi baligile plutind agale, cei doi Bob puţind îngrozitor… Mămăliga şi pop-corn-ul… Maneliştii şi majoratul din cantină…
Sper că te-ai distrat cel puţin pe jumătate din cât m-am distrat eu când am fost singura oară acolo.
Am si eu amintiri la Arcalia, dar sunt chiar frumoase. Totusi am doua elementele comune cu cele din amintirea ta: podul si ceata.
Eu acum am si pierdutul trenului, statul cu tiganii in jurul focului, baut palinca cu tiganii si intorsul in Cluj intr-o duba unde mai erau 12 oameni.
[...] Deci idealismul excesiv duce la nihilism (asta ca să fac o legătură între discuțiile de aici despre scopuri și idealism), sau mai simplu spus, niște standarde prea înalte te fac să refuzi [...]
Legat de design, e misto, imi place; n-am votat pentru ca nu mi-am gasit o optiune valida acolo.
Despre roblogfest, tu ce asteptari aveai? Lumea cauta mai nou doar followeri…. si da, e urat cand unii uita de unde au plecat si au impresia ca sunt departe, dar asta-i viata; e si reversul medaliei, cu cat esti mai sus, cu atat doare mai tare cand cazi.
Dar ca sa las gandirea negativa: keep up, fiecare pas conteaza!
Sunt prea multe orgolii pentru o lume virtuala. Intr-adevar, toti de acolo uitasera de unde au plecat… Zoso cel putin statea pe un soclu inaaalt de tot si undeva sub el statea Bobby Voicu care veghe indeaproape