Tu-ți norocu să-ți tut!

Trec printr-o perioadă dificilă… Sunt asaltat precum la Călugăreni de tot fel și fel de probleme existențiale… Îmi place însă să îmi plâng de milă, așa că voi găsi în situația actuală o modalitate de a-mi îmbunătăți felul’ penibil și copilăresc de mă deplânge și de a face chetă prin orașe necunoscute. Dar aceasta este o altă discuție, mai îndelungată și mai lipsită de adrenalină. În criză financiară acută, adică în incapacitatea de a-mi cumpăra chiar și hartie igienică (pe care ajungi să o apreciezi doar când nu o mai ai și tot ce te poate ajuta este o frunză), am început să caut alte surse alternative de venit… Așadar soluția mea a venit în această seară în care făceam ce fac eu de obicei… Adică nimic… Consum, dar nu produc, sunt un parazit la facultate. A venit un băiet care ne-a făcut o propunere! Pentru numa’ 5 lei puteai să te simți ca în Las Vegas și să joci Poker cu cei mai buni dintre cei buni… Câștigul era miraculos de-a dreptul!! Neinițiat în treburi d-ăstea norocoase cu cărți și jetoane, am zis să încerc… M-am împrumutat și m-am dus în locul bine ascuns din cămin unde se desfășura, toată treaba asta, ilegal și clandestin! După vreo două ture am jucat atât de prost că mai aveam un sfert din jetoane… Erau de-a dreptul fascinanți băieții ‘ceia… Aveau strategii, simulau, te prosteau, ba chiar uneori nici nu îți arătau cărțile pe motiv că nu ai plătit miza!! Auzi tupeu! Știam însă că doar așa puteam să îmi câștig existența, deci mi-am adunat toate energiile, tot norocul care zăcea în mine și am început să joc… Ce-i drept au fost momente când îmi tremurau chiloții pentru că efectiv mergeam la bulan! Mi-o ieșit într-un final, și m-am văzut cărat în spate de mulțimea în delir ce îmi mulțumea pentru succesu-mi răsunător și pentru că i-am scăpat de dictatorii ce aduseseră un fel de comunism în Pokerul din cămin, nemailăsând pe nimeni să câștige! Mi-au fost aduse cadâne, am fost dus pe lauri și la sfârșit mi-am primit premiul ce probabil va ajunge la tanti Nuți în buzunar… Că doar brânza nu merge de multe ori la apă, și este pe bani!

~~~

Tot în categoria jocurilor descoperite recent, dar fără câștiguri de nici un fel, poate niște câștiguri de nervi, intră și Mafia… Mafia este, teoretic, o dispută bine argumentată, in care trebuie să îi convingi pe ceilalți să facă ce vrei tu… Asta teoretic, că practic Mafia este o adunare de oameni, unde se ceartă toți și de obicei câștigă ăla care are gura mai mare și reușește să acopere tot puhoiul de lume din jur… Pentru a capta atenția poți folosi palmele sau eterna amenințare: ”Bă mă dezbrac în curu’ gol!!! Mă crezi că nu sunt mafiot!?!?! Ce dracu’ oameni suntem!!!!” Dacă cineva îți lasă impresia că îi conduce pe ceilalți unde vrea el, și anume să te elimine pe tine, ca un mafiot deconspirat ce ești, te ridici îi dai două palme și țipi cât poți de tare, convins, totodată că se uită toată lumea la tine: ”Bă ești tâmpit!!! Ce ți-am făcut să mă jignești în halul ăsta!!?!?! Eu nu sunt mafiot băăă!! Eu sunt polițist!” Ca în viață… Ăla cu gura mai mare câștigă.

Dă pă net