Noutăți înnoite despre lucruri posibil noi

Viața noastră este una bună, plină de bucurii nemăsurabile, de când, frigiderul ne bâzâie camera cu sunetele sale, ce parcă emană mâncare. Venirea lui a făcut-o uitată pe tanti Nuți, iar Operațiunea F.O.A.M.E.A. a devenit un mit ce va fi spus din generație în generație nepoților până când va deveni atât de deformată, încât va ajunge baladă populară. Și spuneam de minunea noastră, ce stă și bâzâie sub geam, respectiv în colțul luminat al camerei noastre. De când a apărut în camera noastră, abundă mâncarea, cu toate sub-categoriile ei… Avem di tătii! De la pulpe, ciolane, piepturi si picioare până la salate exotice, borcane cu gustări neauzite, oale de ciorbă și munți de brânzeturi. Frigiderul este atât de plin, încât cred că vom fi nevoiți să ne mai luăm un frigider, pe care deasemenea să îl umplem cu mâncare, nici el să nu se închidă și tot așa, nemaiavând scăpare din acest cerc vicios. Ne vom opri probabil când vom creea imperiul frigiderelor, care vor deveni un fel de loc de pelerinaj pentru tăți studenții din tătă lumea. Le mulțumim piticilor, zânei măseluță, ursitoarelor și tuturor celor care au făcut acest lucru posibil… Acum a sosit vremea să mă întorc la realitate, la situația-mi mizeră si sa incetez cu visele.

Una bună… Noaptea devoratorilor de… ceva

După lupte de stradă, îmbrânceli și certuri cu alți indivizi, am reușit să-mi pun ghearele pe un bilet la Noaptea Devoratorilor de Publicitate, prin intermediul unei colege care a suportat toate cele enumerate mai sus. Vineri seară, nebunie, blocaje, lumea multă, grămezi de lume, cățărate pe toate locurile cățărabile. Cu greu ne strecurăm prin mulțimea avidă de reclame, generația numero uno de consumatori și consumabili, intrăm în falnicul cinematograf Republica, unde suntem asaltați. Ne aflam pe un fel de coridor uman și din toate direcțiile zburau fluturași, baloane, stegulețe, super oferte, chestii gratis, suc gratis, cafea gratis, reviste,  broșuri… Pentru un moment am crezut că voi muri acolo îngropat în munți de chestii gratuite. Într-un final am ajuns în sală și a început distracția. Prezentatorul se vroia amuzant și ne zicea el de niște faze expirate, în care el a cerut cancer în loc de impotență. După ne-a zis despre cum dispare pădurea tropicală și cum putem salva ce mai poate fi salvat. Idioților voi distrugeți ce poate fi distrus, cu miliardele de broșuri pe care le împărțiți degeaba, după umila mea părere. S-a retras și dubiosul, dar au apărut niște pițipoance cu abdomene plate, flancate de doi urâți metrosexuali, care se vroiau street danceri. Și au dansat, au dat din fund, s-au aplecat lansciv, iar au dat din cur și au plecat… Începeam să îmi pierd răbdarea… Au mai urmat niște copii toboșari, o prezentare de modă cu alte pițipoance și un pițiponc, iar eu mă simțeam deja ca la Circul Globus, înconjurat de atâtea mamifere interesante. Și totuși… reclamele…? Într-un final au venit și reclamele, multe fiind evident, cunoscute… Au fost câteva noi, dar pe care nu le-am putut găsi pe youtube, fiind incapabil să descifrez ce mi-am notat pe telefon. S-a terminat pe la 5 dimineață, ora aceea prinzându-ma sforăind cu gura deschisă pe scaunul de la cinema. Am fost un pic dezamăgit și nedumerit… Până la urmă ce ar fi trebuit să consum în seara asta, pițipoancele nefiind accesibile clasei mele muribunde.

Dă pă net, mai multe ca deobicei

Câțiva bebeluși înfricoșători s-au gândit să cucerească lumea virtuală. Li s-a alăturat Lance Picioare-Tari Armstrong, care se întrece cu niște tiruri, vreo 2 turme de bovine și un tren, demonstrând din nou că Nike le arată dosul celor de la Adidas. Read more, dacă vă interesează.