Biruri, impozite, funcţionari publici si mulţi nervi

Am observat o chestie nu tocmai bună… După episodu’ demoralizant Jeg.ro am ajuns la concluzia că eu nu prea pot să scriu decât dacă am băut, dacă sunt bine-dispus sau nervos, ceea ce înseamnă implicit că am băut. Deci nu este sănătos pentru ficatu’ meu, şi-aşa trecut prin multe, să mai scriu. Am găsit un alt stimulent! Funcţionarii publici!! Aşadar… Era o zi împuţită de toamnă, ploua, eu căram cutii (că deh… omu’ mai nou tre’ să se mute la mare distanţă de orice urmă de civilizaţie). Şi uite că apare nea poştaşu’, vesel ca deobicei, dar acum parcă era mai vesel decât era normal, semn că ceva necurat avea să se întâmple! Se pare că al şaptelea simţ avea să mă avertizeze cum trebuie… Spun al şaptelea simţ pentru că al şaselea a devenit deja clişeu. Aşa… Şi vine Nea Caisă foarte voios şi sprinten şi cu un gest tipic îmi înmânează plicu’. ”V-au venit birurile!”. Abia atunci am început să înteleg! Statul îmi vroia pielea, însă nu aveam de gând să renunţ fără luptă. Deschid plicul, nu foarte entuziasmat şi încep să citesc cu juma’ de ochi. ”Conform art. bla bla bla, vă aflaţi în evidenţa noastră cu nişte datorii.” Deja devenea interesant, îmi captaseră atenţia. Cât frate, cât!? După lungi prelengeri despre ce să fac, cum să fac, însă nu şi unde să fac, am aflat că eram dator vândut statului cu o sumă colosală… 25 lei! Simţeam că îmi tremură picioarele… Nu puteam duce o asemenea povară. Şi totuşi, băi statule, ce se întâmplă dacă nu plătesc. Parcă îmi citea gândurile, foaia de hârtie mi-o arătat într-o clipă răspunsul. Voi fi acuzat de evaziune fiscală, mi se va face dosar penal, după care se va ajunge la executare silită. Stai aşa, băi statule, că m-ai pierdut… Şi ce ar urma să îmi execuţi, că pe numele meu nu am decât nişte datorii, gen impozite, facturi şi alte impozite… La asta plicul nu a mai avut răspuns. Simţeam că reuşisem sa câştig prima luptă cu statul! Mă simţeam ca la Termopile!

Statul nu avea însă să cedeze atat de uşor! Peste o săptămână mi-a mai trimis o scrisoare! În care mă anunţa cât de supărat este şi cum o să mă execute el silit dacă nu le plătesc datoria colosală…Ce-i drept, eu sunt marele evazionist al patriei. Statul nu juca corect! Urma să îmi pună artileria în cârcă, să îmi facă ditamai procesul de evaziune fiscală, la care cică nici nu trebuia să fiu prezent ca să mă trimită la pârnaie. Deci ce mai… Statul urma să fie atât de corect încât mi-ar fi făcut un proces secret şi să îmi trimită apoi dubiţa care  mă va duce la închisoarea de evazionişti. Mi-am zis că este prea mult pentru mine şi cu coada între picioare, m-am hotărât să îmi plătesc birul… Nu vroiam să falimenteze ţara din cauza mea…

Ajuns la Casa Taxelor am avut surprinderea să văd care era închis, deşi era cam ora 1. E şmecher rău statu’ ăsta, mi-am zis printre dinţi după ce i-am zis ceva de mamă (femeie daco-romană de prin anu’ 100). Te ameninţă că îţi execută tot ce poate fi executat, iar apoi, când, precum un laş ce eşti cedezi, îţi închide uşa în nas şi îţi spune să vii altă şi să le dai ceea ce li se cuvine. Evident că dacă nu o faci îţi mai trimit o scrisoare. Şi vin a doua zi, cu vreo două ore mai devreme, că poate reuşesc să intru. Într-adevăr, reuşesc şi intru, însă distracţia abia acum începe. Se pare că statul s-a gândit la toate! Pe toţi pereţii sunt postere cu oameni prietenoşi, care te anunţă că vei fi tratat cu respect şi vei avea parte de cele mai bune servicii, deci orice insultă adusă statului sau funcţionarului public nu va fi tolerată. Bine aţi venit în 1984!! Şi ca totul să meargă strună, statul, prin bunăvoinţa şi mărinimia sa, te mai anunţă că funcţionarii săi sunt incoruptibili, deci nu primesc mită. Şi eu care vroiam să îi bag plicul pe sub tejghea că poate-poate mă scapă de bir… Defapt acolo se dă mită… La tejghea… Şi tot acolo bănuiesc că se plătesc nişte sume colosale… Dar aşa sunt eu mai conspiraţionist, după cum mi-a spus un prieten la o bere…

Şi mă pun la coadă ca un cetăţean dresat, nu înainte de a mă plimba pe la vreo 5 tejghele să aflu unde tre’ să stau la coadă. Am aflat după ceva timp. Şi stau la coadă, stau, stau. La un moment dat observ cu stupoare că funcţionarii îşi strângeau catrafusele şi plecau acasă, era deja ora 1 fără 10, stătuseră peste program. Păi dacă încep lucrul la 10 şi îl termină la 1 fără 10, este clar că au un loc de muncă foarte solicitant. Deja începeam să am emotii că mi se va închide geamul în faţă. Nu ar fi fost prima oară. Vitele de la poştă sunt specialiste în aşa ceva. Bineînteles că de ce îţi este frică nu scapi. Era deja trecut de ora 1, mai aveam o singură babă înaintea mea, când s-a întâmplat nenorocirea. Viţica şi-a strâns cârpele, şi-a adunat catrafusele, a pus semnu’ cu program terminat, a închis geamu’ şi-a plecat. Iniţial am vrut să o înjur, m-am abţinut, am avut din nou un impuls de a-i spune ceva de mă-sa, însă am văzut afişul care mă îndemna la bun-simţ şi am ştiut că de undeva de sus statul Big Brother se uita la mine şi nu aş fi vrut sa primesc încă o scrisoare ameninţătoare. I-am zis totuşi ceva de mă-sa, am plecat capu’ şi am plecat cu coada între picioare. M-am întors a doua zi, la fel de umil, cu speranţa că astăzi capra nu îmi va mai închide tejgheaua în faţă. După vreo juma’ de oră am ajuns i-am dat scrisorile, i-am dat banii, însă nu mică mi-a fost surpriza când baba nu a vrut să îmi ia banii şi mi i-a dat înapoi. Deja fierbeam… Cucuonă îţi dau banii pentru ţară! I-ai!! Şi i-am mai întins o dată… Iar mi i-a împins înapoi, m-a privit pe sub ochelarii ei luaţi din bani publici, mi-a mai dat o hârtie şi mi-a zis să mă duc la trezorie… Cu un munte de hârţoage, vreo 3 scrisori, plin de nervi şi foarte nedumerit am plecat în căutarea trezoreriei… Plimbându-mă vreo juma’ de oră prin labirintul fiscal, am aflat, de la un jandarm (culmea), că trezoreria împărăţiei este vizavi. L-am înjurat şi pe bietul om şi am ieşit din clădire. La trezorerie mă aştepta însă altă coadă şi altă acritură. Am stat, am răbdat precum un hamal şi într-un final am reuşit să plătesc. Oare acum voi primi o nouă scrisoare de la stat? Măcar de mulţumire…