Dec
5
2011
Brace yourselves!
The winter is coming!
Apr
26
2011
ONG-istii sunt labari
Ce poate fi mai delicat decât o stimabilă blondă, aranjată și sensibilă, care bagă în ea, ca sparta, un lighean de ciorbă de burtă, cu extra usturoi? Probabil ar fi doua sensibile, aflate în imediat apropiere a primei, având în față un metru de mici și o găleată de cartofi prăjiți. Numai zic…
În anul I eram cel mai mare lăbar din Cluj-Napoca și vrând să găsesc alți lăbari cu care să îmi petrec timpul am intrat într-o organizație studențească. Și așa am ajuns eu, peste noapte, dintr-un simplu student cu pateul pe pervaz, ditamai reprezentantul studențesc. Pentru că asta fac organizațiile studențești, te reprezintă. Deja mă imaginam mergând pe stradă și studenții oprindu-mă și mulțumindu-mi pentru tot ce fac pentru ei. Eram în al nouălea cer și parcă îmi găsisem un rost în viață.
Cea mai fericită zi din viața mea a fost atunci când am primit o funcție la OSUBB. Era incredibil! Dintre atâtea funcții mi-au rezervat una doar mie, să o folosesc, să mă mândresc și mai târziu să mă șterg la cur cu ea. Era o baie de funcții: președinți, coordonatori, secretari generali, comitete și comiții. Îmi mergea foarte bine, mama mă lăuda prietenelor ei, toată familia era privită altfel în societate, schimbasem viața unui întreg neam… Nu mă săturam să primesc în fiecare zi informații inutile și puțină îndoctrinare! Învățam multe! Învățam că doar așa voi putea face față unui mediu capitalist în continua schimbare și doar așa voi reuși să mă adaptez într-o corporație. Defapt tot succesul meu în viață, și nu numai, depindea de OSUBB și de lucrurile minunat de inutile pe care mi le-ar fi impregnat în creier. Eram pierdut fără ei!
Am învățat și să mă distrez când eram cu ei… Mergem în Parcul Central, ne puneam pe o bancă și beam bere din bidon. Era divin! Dacă era cald afară, ne și udam cu bere ca să vadă toți studenții reprezentați de noi cât de cool și nebuni suntem!
Un alt congres extraordinar. Aceleasi aplauze.
Când am fost demn am fost invitat la un congres extraordinar și național, ce avea loc doar o dată pe an și unde se decidea calea dreaptă și de urmat pentru reprezentarea studenților. Am aflat mai târziu cum s-ar fi infaptuit peste noapte o alianță națională a lăbarilor de peste tot, care și-au spus că din ziua aia ei vor reprezenta tot ce mișcă în universități. Și alianța asta s-a denumit foarte pompos ANOSR. Era ca o poveste cu zâne când toți fraierii din regat, sătuli să îi tot chinuie zmeul cel rau, s-au unit sub un singur nume și o conducere dreaptă, pentru a distruge tot ce este rău și corupt! La sfârșitul fiecărui congres cică avea loc o adunare secretă a liderilor de organizații. Acolo se decidea exact cine câți bani, câte locuri pentru tabere și uneori câte locuri în cămin li se atribuie fiecăruia. Nu bag mâna în foc, era doar un zvon… Uitându-mă în trecut, sunt mâhnit… Sunt mâhnit că nu am apucat să învăț mai multe de la ei! Poate aș fi ajuns să pot face și eu un reprezentant autentic. A fost cea mai frumoasă perioadă din viața mea… Multumesc lui Dumnezeu!
100 de oameni. Un protest. O cauza. Petruta!
Că tot veni vorba de Dumnezeu… De Paste mi-au venit multe idei năstrușnice, cărora am încercat să le găsesc o explicație. Una ar fi orarul de la Biserică. Dacă e orar cu divinitatea, e ca și cum am merge la un ghișeu când avem o problemă morală, deci Dumnezeu, fără doar și poate este un funcționar public. Cum nu am cunoscut un funcționar public drăguț și fericit, urmând același fir logic ajungem la concluzia că nici măcar Dumnezeu nu mai este fericit și mulțumit de viață… Nici Dumnezeu nu mai este ce a fost…
Apr
6
2011
Bursa
Recent am primit o bursă la Vancouver, la Vancouver Film School mai exact. Am fost foarte fericit când m-a sunat stimabila să îmi spună că am primit o bursă de fix 10.000 dolari. Fericirea mea a durat până mi-a spus că trebuie să-mi confirm locul în 2 săptămâni prin plătirea restului de taxă de vreo 40.000 dolari. Halal bursă!
Cu puținul entuziasm rămas m-am îndreptat spre BRD, să întreb de posibilitatea înrobirii pe viață la un credit. Foarte fericită, doamna de la ghișeu, mi-a explicat că am nevoie de semnături de la mama, tata și cel puțin 2 bunici pentru a obține maxim 3000 euro, bani de studiu. Excelent! Pe lângă îndatorarea pe 10 ani, mă puteam sterge la cur cu respectiva sumă. Am plecat.
Asa am ajuns la ușa lui Patriciu, după ce în prealabil, Dan Voiculescu, mă invitase citez: “Să mă duc în p*zda mume-mii care m-a făcut și m-a învățat că el dă bani moca prin fundația lui pi*zdoasă și că să mă mai duc o dată tot acolo dacă cumva cred că aia nu e paravan de spălat bani. Bou care sunt! Boule, boule!” Am încheiat citatul.
Asadar, timid am bătut la ușa lui Patriciu, unde să vedeți întâmplare, îmi răspunde un interlop din Craiova care cu o sabie în mână.
- Cu domnul…
-Care domnul?
-Patriciu?
-Care Patriciu?
-Dinu… Patriciu.
-Mda… Ce vrei de la EL?
-Păi știți am primit o bursă….
-Ce vrei, mă?
-Bani…
-Păi ai dat mail la fundație?
-Am dat, da’ încă nu mi-a răspuns nimeni…
-Mai dă o dată. La revedere!
[Ușă trântită, zăvor tras, râs isteric pe fundal]
Acasă, din nou, am trimis mailul către fundație. Și am așteptat fix 3 zile, până s-a sculat secretara și mi-a răspuns la mail. Se făcea că erau foarte entuziasmați de posibilitatea pe care le-o ofeream și anume de a mă ajuta, ei pe mine, să urmez o facultate. Nu de alta, dar ce fac eu acum se numește pierdere de bani, nervi și timp, primind la sfârșit o diplomă. Și după trei rânduri de mulțumiri că i-am ales pe ei să îmi finanțeze visul, citesc într-un final răspunsul care suna cam așa:
“Bine, bine… Să presupunem că îți dăm banii, evident nu pe toți că ar fi prea simplu pentru tine. Doar așa nu se poate… Ceri banii și pleci în Vancouver. Trebuie silință. Înainte să îți dăm o parte mică din bani ne asigurăm că am făcut un contract p*zdos (mogulii au o obsesie pentru cuvântul ăsta) ca după ce termini școala să vii și să lucrezi pe 6 milioane per lună la noi! Adică la EL! Pentru fiecare mie de euro pe care ai îndrăznit să ne-o ceri, stai un an ca sclavul și îi speli papucii LUI! Dinului! Dacă nu faci asta sau dacă cumva fugi din țară… Îl mai știi pe olteanul chel? Mno… Îl trimitem la ușa mamei dumitale să recupereze ce are de recuperat. Dacă înțelegi ce vreau sa zic… Altfel îți mulțumim pentru dorința de a colabora, cu respect, secretara LUI.”
Dezolat și fără vreo șansă să ajung altundeva, decât pe un câmp de căpșuni din Spania, am pus mâna pe telefon și printr-o engleză de baltă, învățată la școală, am sunat-o pe canadiancă să îi transmit regretele mele că nu mai vin la școală din motive evidente și să dea bursa altcuiva. Tot evident… Și ea mi-a spus că regretă nespus și mi-a închis telefonul.
Mar
26
2011
Sucker/Gay Punch
Dacă ai vrut vreodată să vezi un samurai cu un gauntling gun, acum e momentul, altfel vă recomand Pussy Attack 3.
A fost totuși primul film care m-a trecut printr-o varietate de sentimente. La început am fost excitat. Este ceva destul de porno să vezi o blondă cum taie un samurai uriaș, cu nasul mare, fix în două. O dată cu erecția s-a dus și răbdarea mea. Finalul a fost apoteotic. Atunci am simțit pentru prima oară cum borăsc în gura. Totuși dacă v-a fost dor de orcii din Lord of The Rings, să știți că o să îi vedeți din nou, în aceeași scenă cu un dragon. Noi ne-am gândit că au luat niște resturi gata renderizate ca să economisească din cheltuieli.
Am tot așteptat să văd un sfârc, dar așteptarea mi-a fost zadarnică. Am văzut în schimb o blondă lobotomizată, pe Jon Hamm și pe avocata lui Hank Moody. Concluzia: Un film porno, în care sexul a fost înlocuit cu super efecte speciale. Gay!